Centrul de Cercetare Tehnologică din Finlanda a creat un sistem experimental ce ne permite să participăm la întâlniri virtuale.
Cu suportul departamentelor de cercetare din cadrul IBM şi Nokia, Centrul de Cercetare Tehnologică din Finlanda a creat un sistem experimental care permite persoanelor aflate în diferite locaţii să interacţioneze între ele, prin intermediul imaginilor asociate (avatarelor), dar şi cu diferite obiecte, totul desfaşurându-se în cadrul unei întâlniri virtuale. În lumea virtuală, participanţii la conferinţă vor apărea prin intermediul unor imagini tridimensionale. Tehnologia permite transpunerea în spaţiul virtual al oricărui gest sau a oricărei mişcări făcute de persoana reală. Cu alte cuvinte, două sau mai multe persoane, punându-şi la ochi nişte dispozitive speciale şi alăturându-se unei sesiuni de conferinţă, pot interacţiona între ele sau cu diferite obiecte virtuale, într-o cameră virtuală.
Această tehnologie, denumită ACME (Augmented Collaboration in Mixed Environments) oferă o variantă extrem de convenabilă la întâlnirile fizice, având şi un caracter mult mai interactiv decât conferinţele telefonice sau video.
„ACME va permite comunităţii oamenilor de afaceri să lucreze mai inteligent, într-un mod mai productiv, mai eficient şi mai comod. Este uşor de imaginat că această tehnologie, în special atunci când va atinge un anumit grad de maturitate, va oferi oamenilor o opţiune promiţătoare pentru o colaborare mai interactivă, într-o lume din ce în ce mai descentralizată”, spune Neil Katz, inginer în cadrul IBM.
Fondurile pentru cercetare au fost alocate de către Agenţia Finlandeză privind Finanţarea pentru Tehnologie şi Inovare, iar IBM şi Nokia au contribuit atât din punct de vedere tehnic, cât şi financiar, alocând o finanţare suplimentară.
Prototipuri ale ACME vor fi instalate la Centrul de Cercetare IBM din Austin şi la Centrul de Cercetare Nokia din Tampere / Finlanda pentru uz intern, teste şi dezvoltare. De asemenea, tehnologia, va face obiectul unei demonstraţii în cadrul International Symposium on Augmented and Mixed Reality (ISMAR) în Orlando, Florida, USA, între 19 şi 22 octombrie 2009.
India si nu Mexic este locul unde ar fi avut loc impactul care a dus la disparitia dinozaurilor in urma cu 65 de milioane de ani. Cel putin asa sustin cercetatorii americani de la Universitatea de Tehnologie Texas care spun ca au descoperit cel mai mare crater de pe Pamant in apele din apropierea coastei de vest a Indiei. Rezultatele au fost prezentate la intalnirea anuala a Geological Society of America (GSA) ce s-a desfasurat in perioada 18-21 octombrie la Portland, Oregon.
Bazinul Shiva din apropierea Indiei pare sa fie locul unde se afla cel mai mare crater din lume. Cercetatorii sustin ca are cam 500 de kilometri in diametru si ca a luat nastere in urma impactului cu un meteorit gigant, moment care ar fi dus si la disparitia dinozaurilor. Bolidul care a cazut in locul unde acum se afla bazinul Shiva ar fi avut un diametru de 40 de kilometri. Adica de aproape 5 ori mai mare decat obiectul ceresc care ar fi cazut in Peninsula Yucatan si despre care pana acum s-a crezut ca ar fi fost responsabil de extinctia dinozaurilor.
Daca cercetatorii au dreptate, impactul Shiva a evaporat crusta Pamantului in punctul de coliziune. A fost un cataclism greu de imaginat - expertii vorbesc de eruptiile vulcanice care au acoperit vestul Indiei si apoi de "aruncarea" unor insule spre Africa.
Investigatiile continua iar urmatoarea etapa va incepe peste cateva saptamani de zile. Specialistii cauta noi dovezi privind formarea bazinului in urma unui mega impact cu un corp ceresc.
Rezumatul lucrarii intitulata "The significance of the contemporaneous Shiva impact structure and Deccan volcanism at the KT boundary" este disponibil aici.
Informatii suplimentare despre reuniunea anuala a GSA aici.
Un aparat de radio fără butoane, o sală de baie prevăzută cu un monitor pe care sunt afişate informaţii vitale despre sănătatea d-voastră recepţionate wireless de la dispozitive implantate în organism, ori o interfaţă cu utilizatorul capabilă să transforme undele cerebrale în comenzi.
Un aparat de radio fără butoane, o sală de baie prevăzută cu un monitor pe care sunt afişate informaţii vitale despre sănătatea d-voastră recepţionate wireless de la dispozitive implantate în organism, ori o interfaţă cu utilizatorul capabilă să transforme undele cerebrale în comenzi pentru un computer - iată câteva din dispozitivele aflate în stadiu de proiect la Cambridge Consultants, o companie din domeniul cercetării şi dezvoltării.
Radioul cub Q2 dezvoltat de Cambridge Consultants în colaborare cu Armour Group permite schimbarea posturilor de radio ori ajustarea volumului prin rotirea gadget-ului. Aparatul are 4 posturi setate automat, iar selectarea acestora se face prin poziţionarea aparatului pe una din "feţele" sale. Reglarea volumului se face prin înclinarea dispozitivului.
Noile tehnologii wireless fac posibilă implantarea de dispozitive de monitorizare a tensiunii arteriale, metabolismului şi altor indicatori în organismul pacienţilor, iar provocarea apare în momentul dezvoltării unei antene adecvate, capabilă să funcţioneze corect sub straturi de grăsime, muşchi ori piele. Antena implantabilă Medical Implant Communications Service (MICS)lucrează în banda de frecvenţă 402-405 MHz şi poate fi folosită alături de regulatoare de ritm cardiac, dispozitive neurostimulatoare ori sisteme de diagnoză şi imagistică medicală ce pot fi înghiţite.
Imaginaţi-vă baia viitorului, în care dispozitivele pot comunica între ele şi transmite pe calea undelor radio informaţii către un ecran. Cu Bluetooth HealthDevice Profile şi IEEE Personal Health Data specification imaginea nu mai pare desprinsă dintr-un film science-fiction. Ultimele standarde Bluetooth şi IEEE ajută la construirea unei imagini de ansamblu de mai bună calitate în ceea ce priveşte starea sănătaţii d-voastră.
Dezvoltarea de interfeţe cu utilizatorul capabile să transforme undele cerebrale în comenzi pentru un computer reprezintă una dintre zonele fierbinţi în cercetarea medicală a începutului de secol XXI. Sistemul propus de Cambridge Consultants este în stadiu de proiect şi va costa iniţial în jur de 5000 de dolari.
Forţele de poliţie sau cele speciale şi-ar dori să poată "vedea" prin pereţi în timpul operaţiunilor speciale ori a misiunilor de salvare. Cu Prism 200, un scanner de mici dimensiuni cu radar încorporat, localizarea persoanelor şi detectarea direcţiei de mişcare a acestora în interiorul clădirilor va deveni realitate.
Centrul de Cercetare Tehnologică din Finlanda a creat un sistem experimental ce ne permite să participăm la întâlniri virtuale.
Cu suportul departamentelor de cercetare din cadrul IBM şi Nokia, Centrul de Cercetare Tehnologică din Finlanda a creat un sistem experimental care permite persoanelor aflate în diferite locaţii să interacţioneze între ele, prin intermediul imaginilor asociate (avatarelor), dar şi cu diferite obiecte, totul desfaşurându-se în cadrul unei întâlniri virtuale. În lumea virtuală, participanţii la conferinţă vor apărea prin intermediul unor imagini tridimensionale. Tehnologia permite transpunerea în spaţiul virtual al oricărui gest sau a oricărei mişcări făcute de persoana reală. Cu alte cuvinte, două sau mai multe persoane, punându-şi la ochi nişte dispozitive speciale şi alăturându-se unei sesiuni de conferinţă, pot interacţiona între ele sau cu diferite obiecte virtuale, într-o cameră virtuală.
Această tehnologie, denumită ACME (Augmented Collaboration in Mixed Environments) oferă o variantă extrem de convenabilă la întâlnirile fizice, având şi un caracter mult mai interactiv decât conferinţele telefonice sau video.
„ACME va permite comunităţii oamenilor de afaceri să lucreze mai inteligent, într-un mod mai productiv, mai eficient şi mai comod. Este uşor de imaginat că această tehnologie, în special atunci când va atinge un anumit grad de maturitate, va oferi oamenilor o opţiune promiţătoare pentru o colaborare mai interactivă, într-o lume din ce în ce mai descentralizată”, spune Neil Katz, inginer în cadrul IBM.
Fondurile pentru cercetare au fost alocate de către Agenţia Finlandeză privind Finanţarea pentru Tehnologie şi Inovare, iar IBM şi Nokia au contribuit atât din punct de vedere tehnic, cât şi financiar, alocând o finanţare suplimentară.
Prototipuri ale ACME vor fi instalate la Centrul de Cercetare IBM din Austin şi la Centrul de Cercetare Nokia din Tampere / Finlanda pentru uz intern, teste şi dezvoltare. De asemenea, tehnologia, va face obiectul unei demonstraţii în cadrul International Symposium on Augmented and Mixed Reality (ISMAR) în Orlando, Florida, USA, între 19 şi 22 octombrie 2009.
Microprocesorul este cea mai importanta descoperire stiintifica din ultimii 50 de ani care a avut cel mai mare impact in toata lumea. Aceasta a fost alegerea exprimata intr-un sondaj lansat de publicatia New Scientist. Chestionarul a marcat lansarea noului website (IMPACT! World) al principalei agentii guvernamentale care finanteaza cercetarea (EPSRC) in Marea Britanie.
48% dintre voturi au mers catre microprocesor, dispozitiv dezvoltat in anii 1970 si care a fost utilizat la crearea calculatoarelor electronice. In prezent, microprocesoarele sunt esentiale pentru orice computer. Capacitatea lor de prelucrare a informatiei, fie ca e vorba de telefoane mobile sau de supercomputere, a schimbat viata a miliarde de oameni de pe intreaga planeta.
Nu exista industrie in momentul de fata care sa nu fie influentata direct sau indirect e acest dispozitiv mic si frumos, spune cercetatorul italian Federico Faggin, unul dintre inventatorii microprocesorului.
Chestionarul a inclus si alte optiuni printre care telefonul mobil, explorarea spatiala, imagistica prin rezonanta magnetica, web (www), reteaua globala de fibra optica sau laserul. Fiecare din acestea a fost ales de catre un om de stiinta care si-a prezentat cu argumente alegerea si de ce considera ca merita sa obtina cele mai multe voturi. Pana la urma insa, castigator a fost unitatea centrală de prelucrare a informaţiei adica microprocesorul.
"Alegerea cititorilor revistei New Scientist reprezinta de fapt inca o confirmare a faptului ca traim in era informationala", considera Roger Highfield editorul publicatiei.
"Cercetarea stiintifica este cruciala pentru crearea unei societati sanatoase, prospere si durabile. Are un impact imens in lumea care ne inconjoara. Speram ca initiative noastra (campania IMPACT) sa ajute publicul sa inteleaga de ce cercetarea este atat de importanta pentru viitorul Marii Britanii" declara profesorul Dave Delpy, presedinte executive al EPSR.
IMPACT! World este cu totul un website nou unde vizitatorii pot afla cum stiintele fizice si ingineria contribuie la construirea lumii in care traim.
Chestionarul si optiunile exprimate sunt disponibile aici.
Engineering and Physical Sciences Research Council (EPSRC) investeste in cercetarea stiintifica peste 850 de milioane de lire sterline in fiecare an, fie ca e vorba de matematica, stiinta materialelor, tehnologia informationala sau inginerie.
Revista saptamanala New Scientist are un tiraj de peste 160.000 de exemplare. Publicatia este completata de website-ul newscientist.com care numara peste 3 milioane de vizitatori unici in fiecare luna.
Lansarea unor noi sisteme terestre si spatiale a dus la imbunatatirea acuratetii GPS-ului la nivel european, ajungandu-se la o precizie de 2 metri, fata de nivelul de precizie de pana acum, adica in jurul a 20 de metri.
Antonio Tajani, vicepresedintele Comisiei pentru Politica a Transportului a anuntat ieri in cadrul unei conferinte de presa debutul oficial al lui EGNOS, sistemul european geostationar de navigatie (European Geostationary Navigation Overlay Service). EGNOSeste un sistem bazat pe sateliti si care imbunatateste acuratatea sistemelor navigationale din Europa. El este bazat pe 3 sateliti geostationari de deasupra partii estice a Oceanului Atlantic si a Europei, conectate la o retea de peste 40 de statii terestre si 4 centre de control. Statiile EGNOS de la sol primesc semnale trimise de catre satelitii GPS din SUA, iar informatiile cu privire la acuratetea si calitatea semnalelor sunt trimise utilizatorului prin intermediul satelitilor geostationari.
Astfel, sistemele navigationale stabilesc pozitia utilizatorului cu o precizie de pana la 2 metri, fata de cei 20 de metri pe care ii poate detecta GPS-ul.
A trecut jumatate de secol de cand Jack Kilby de la Texas Instruments a demonstrat primul circuit integrat.
Pe 12 septembrie 1958, inginerul american Jack Kilby, care lucra pentru Texas Instruments, demonstra primul circuit integrat functional din lume si schimba, fara sa stie, istoria tehnologiei.
Circuitul lui Kilby (in imagine, banda metalica orizontala din mijloc, asezata pe un substrat de sticla), care integra pe o placuta de germaniu un singur tranzistor, cateva rezistente si un condensator, arata destul de primitiv, privit cu ochii de astazi. Insusi Jack Kilby, care a murit in 2005, a remarcat de mai multe ori ca daca ar fi stiut ca acesta va fi prezentat de atatea ori in urmatorii 40 ani, l-ar fi facut mai aspectuos. Circuitul functiona insa, primul sau test fiind producerea unei sinusoide pe un ecran de osciloscop.
Ideea de circuit integrat nu era tocmai noua, conceptul fiind descris inca din 1952 de un om de stiinta britanic, Geoffrey Dummer, care a esuat insa in producerea unui device functional. De asemenea, la jumatate de an dupa Kilby, un alt inginer,Robert Noyce, de la Fairchild Semiconductor, isi finaliza propriul concept de circuit integrat, realizat pe siliciu, si care rezolva mai multe probleme pe care Kilby nu le rezolvase.
Kilby a ramas insa cu creditul primului circuit integrat, pentru a care a si castigat premiul Nobel, in anul 2000. Noyce, care a ramas in istorie drept co-inventator al circuitului integrat, avea sa fie in 1968 unul din fondatorii companiei Intel, alaturi de Goordon Moore, parintele Legii lui Moore.
Interesant este ca potentialul inventiei nu a fost perceput o buna perioada de timp. Kilby insusi afirma la 7 ani dupa aceasta ca “nu avea sa fie cine stie ce pe termen lung”. 50 de ani mai tarziu, circuitul integrat este pretutindeni in viata noastra, de la telefoanele mobile si calculatoare pana la televizoare si echipamente care fac posibila existenta internetului.
The Planetary Society a primit o donaţie de 1 milion de dolari, de la o persoană care a ales să rămână anonimă, sumă destinată relansării planurilor societăţii respective de a crea o navă cosmică propulsată de vântul solar. O încercare de lansare a unei astfel de nave a avut loc în 2005, dar racheta rusească purtătoare a prototipului Cosmos-1 nu a mai ajuns pe orbită, din cauza unei defecţiuni.
Denumită LightSail-1, noua navă va fi lansată în cursul anului viitor pe orbita Pământului şi aceasta va folosi doar presiunea luminii solare pentru a se menţine pe o orbită stabilă, sperând să demonstreze astfel că această tehnologie este funcţională. În viitor, astfel de nave, dotate cu “pânze” care vor colecta şi folosi impulsul luminii, vor naviga prin sistemul solar. Partea electronică a LightSail-1 va fi bazată pe un design cubesat, fiind compusă din trei cuburi cu latura de 10 cm, aceasta fiind o tehnică modernă pentru construcţia mini-sateliţilor, care profită de miniaturizarea electronicii pentru a reduce masa şi costurile de lansare a unui mini-satelit.
Fotografia de mai sus este realizată de Rich Sternbach, care a creat majoritatea graficii pentru serialele şi filmele Star Trek moderne, o astfel de navă cu pânze solare a apărut şi într-un episod din Star Trek: Deep Space Nine (sezonul 3, episodul 22: The Explorers).
The Planetary Society a anunţat că proiectul va costa aproximativ 2 milioane de dolari şi că mai caută şi alte surse de finanţare, pe lângă generosul donator anonim. Fiecare din noi poate să ajute financiar acest proiect prin donaţii sau devenind membru al The Planetary Society.
Deja telefoanele cu camera de 12 megapixeli au inceput sa se inmulteasca, semn ca tehnologia devine "invechita" si este nevoie de un nou salt, pentru a trece la urmatorul nivel. Astfel, nu ne ne mira sa aflam ca Texas Instruments a creat un nou coprocesor care va fi utilizat pe un cameraphone 3G cu senzor de 20 megapixeli.
Noua tehnologie va implementa si suportul pentru captura video 720p, de asemenea pe telefoanele mobile dotate cu noile tipuri de coprocesoare din familia OMAP-DM5x. Este vorba in special de 2 modele, OMAP-DM515 si OMAP-DM525, care vor imbunatati performantele video si de imagine. Modelul DM515 este un senzor de 12 megapixeli, in vreme ce DM525 este nou-venitul de 20 MP.
Primul este deja disponibil acum, in vreme ce al doilea va fi gata de utilizare comerciala din 2010. Printre dotarile pe care le implementeaza pe viitoarele telefoane aceste procesoare se numara iluminarea de calitate a fotografiilor, detectarea faciala, detectarea scenelor, TV out
si numeroase aplicatii care folosesc din plin puterea procesorului.
Temerea legată de anul 2012 a pătruns extrem de adânc în conştiinţa colectivă, fiind de departe una dintre cele mai crunte dezinformări din categoria „sfârşitul lumii”.
În anul 1976, scriitorul Zecharia Sitchin, scrie o carte intitulată „A douăsprezecea planetă”, în cadrul căreia dezvăluindu-ne că a găsit şi tradus documente sumeriene ce atestă existenţa unei planete denumită Nibiru şi care face o rotaţie completă în jurul Soarelui, o dată la 3600 de ani. Tot aici sunt incluse şi istorioare conform cărora planeta Pământ a fost vizitată de astronauţi aparţinând unei civilizaţii extraterestre, intitulată Anunnaki.
Nancy Lieder, o doamnă ce se autodeclară ca posedând abilităţi psihice deosebite, ne scrie pe site-ul domniei sale, Zetatalk, că fiinţe extraterestre, locuitoare ale unei planete ce orbitează în jurul stelei Zeta Reticuli, au avertizat-o în legatură cu periolul iminent ce îl prezintă planeta Nibiru asupra Pământului şi anume impactul celor două. Iniţial, catastrofa era prevăzută a se produce în luna mai a anului 2003, însă dacă nu s-a întâmplat, data acesteia a fost decalată pentru 21 decembrie 2012 şi asta pentru a coincide cu finalul unui ciclu al calendarului mayaş.
Aşa a început totul. Aşa a început întreaga frenezie a publicului cu privire la anul 2012, cumulul potenţialilor factori ce ar putea concura la dispariţia civilizaţiei umane, făcând posibilă apariţia, în numai ultimele 5 luni, a peste 175 de cărţi care au la bază acest subiect. Să nu uităm de filmul ce-şi are premiera astăzi, 13 noiembrie, „2012”, în urma căruia, se aşteaptă încasări record.
Cosmofobia, frica faţă de Cosmos, este un termen inventat de un cercetător NASA, David Morrison. El ne prezintă o listă a fenomenelor astronomice faţă de care oamenii manifestă o intensă îngrijorare, bineînţeles, in acest context, al „fatalităţii” anului 2012:
• Modificări în câmpul magnetic al Soarelui; Schimbarea polarităţii câmpului magnetic al Pământului;Dispariţia câmpului magnetic al Pământului; Furtunile solare; Modificări ale sensului de rotaţie al Pământului, atât în jurul axei sale cât şi în jurul Soarelui; Alinierea planetelor Jupiter şi Saturn; Alinierea Soarelui cu centrul Galaxiei; Modificări ale ecuatorului galactic; Gaura neagră din centrul Galaxiei; Găurile negre în general; Un impact al Pământului cu asteroidul Apophis, cu asteroidului FX sau cu planeta pitică Eris; Impactul cu Soarele al unei planete sinucigaşe; Explozia unei supernove sau a uneia din stelele: Betelgeuse, Eta Carinae, Antares, WR 104.
Este indusă ideea că o schimbare a polarităţii câmpului magnetic al Pământului, conduce şi la modificarea sensului mişcării de rotaţie. O schimbare a mişcării de rotaţie a Pământului este imposibilă. Nu s-a întâmplat şi nici nu se va întâmpla vreodată. Iar în ceea ce priveşte schimbarea polilor magnetici, aceasta se produce la un interval de timp de cca. 400 000 ani, neexistând posibilitatea de a se produce în următoarele milenii şi, deci, în niciun caz în anul 2012. Dacă, totuşi, am accepta prin absurd că s-ar întâmpla în curând, schimbarea polarităţii nu ar avea niciun efect negativ asupra vieţii de pe Terra.
Conform NASA, nu se prevede la orizont nicio aliniere planetară în următoarele decenii, iar când aceasta se va produce, va avea un efect neglijabil asupra Pământului. Tot NASA demontează şi ideea unei posibile influenţe asupra vieţii pe Pământ a ecuatorului galactic. În ceea ce priveşte asteroidul care a captat atenţia publicului, descoperit în anul 2004, denumit Apophis, cercetătorii Steve Chesley şi Paul Chodas de la NASA's Jet Propulsion Laboratory, Pasadena, California, au calculat traiectoria şi riscul de impact al acestuia cu Terra, rezultatele nefiind deloc înfricoşătoare şi nicidecum nu se pune problema vreunui posibil impact în 2012, ci acesta va trece pe lângă Terra pe 13 aprilie 2029, la o distanţă de cca. 29 450 km.
Calendarul mayaş şi planeta Nibiru constituie cărămizile de bază ale temerilor legate de 21 decembrie 2012.
Scopul în sine al unui calendar este acela de a măsura timpul şi nu de a prezice viitorul. Da, pentru acea perioadă, mayaşii aveau cunoştinţe astronomice evoluate, alcătuind şi un calendar foarte complex, însă nu se poate pune problema unui nivel mai ridicat al preciziei comparativ cu posibilităţile pe care le avem în ziua de azi. În orice caz, fie că este vorba de un calendar arhaic, fie că este vorba de unul contemporan, rolul acestuia este de a măsura timpul şi nu de a prevedea viitorul planetei într-un anumit punct temporal, cum este 2012. Arunc o privire către calendarul pe care îl am pe birou, un calendar obişnuit, gregorian, şi observ că se încheie pe 31 decembrie 2009. Oare această dată reprezintă „sfârşitul”, ar trebui cumva să-mi fac griji cu privire la asta? Nu. Este sfârşitul unui an, urmat de începutul altui an, ş.a.m.d.. Acelaşi raţionament aplicaţi-l calendarului mayaş. Da, sfârşitul unui mare ciclu îl reprezintă data de 21.12.2012, însă urmează un alt ciclu.
Dacă, într-adevăr, ar exista o planetă în derivă (Nibiru), aşa cum site-urile de pseudoştiinţă ne relevă, aceasta ar fi fost observată fie de către astronomii profesionişti, fie de către cei amatori, încă de acum câteva decenii, în clipa de faţă putându-se vedea cu ochiul liber, înfăţişându-ni-se ca cel mai strălucitor obiect ceresc, iar influenţele asupra Terrei nu s-ar fi lăsat aşteptate. Nu numai că nu este în derivă, ci nici măcar nu există.
Planeta Pamant, numita si Terra sau Planeta Albastra, este a cincea ca marime din sistemul nostru solar si este a treia planeta ca distanta fata de Soare. Pamantul este cea mai mare planeta telurica din sistemul nostru solar si este singura din Univers cunoscuta ca adapostind viata.
Insa ce se afla in interiorul Pamantului? Desi pare ciudat, este mai usor sa ajungem pe planeta Pluton decat sa patrundem in interiorul Pamantului. Chiar si cele mai adanci gropi realizate de oameni nu depasesc cativa kilometri, iar centrul Pamantului se afla la o distanta de 6375 de km.
Dar de ce am vrea sa patrundem mai adanc? Chiar la o adancime de 12 kilometri, presiunea si temperaturile ridicate ar provoca defectiuni masinilor de sapat realizate din metal. La o adancime de 100 kilometri pietrele curg precum untul si orice groapa am sapa s-ar astupa la loc.
Insa am invatat cate ceva despre interiorul Pamantului printr-o alta metoda, indirecta. Cutremurele si exploziile nucleare genereaza unde seismice care calatoresc prin volumul Pamantului. Masurand intensitatea si timpul parcurs al unei unde seismice in multe locatii de pe suprafata Pamantului, putem determina densitatea materialului la diferite nivele aflate in interior. Mesajele primite din adancuri, concretizate fie prin fenomene magnetice, termice, electrice sau fenomene seismice, am putut aduna mai multe informatii.
Din toate aceste masurari, am aflat ca interiorul Pamantului este format din 3 mari nivele: scoarta (crusta), mantaua si nucleul. Scoarta se gaseste intre 0 si 40 km, urmata de mantaua superioara incepand de la o adancime de 40 si pana la 400 km. Mantaua superioara se compune din roci dure, bogate in silicat de fier si magneziu.
Coborand mai adanc, urmeaza „Regiunea de tranzitie”, de la 400 si pana la 650 km. Urmeaza „mantaua inferioara” pornind de la km 650 si pana la 2700 km. Ajungem la adancimea de 2700 kilometri, loc de unde incepe „miezul exterior” si se termina la o adancime de 5150 km. Miezul exterior, cel de tranzitie si miezul interior formeaza nucleul Pamantului. sectiune-pamantMiezul exterior este compus din metale topite si sunt la originea campului magnetic terestru.
La adancimea de 5150 de kilometri gasim „miezul interior”. Desi miezul exterior este compus din metale topite cel interior este compus din metale in stare solida, desi temperatura depaseste de 6000 de grade Celsius. Acest fenomen este probabil cauzat de presiunea din interior foarte mare. Dupa aceasta incursiune spre interiorul Pamantului, ajungem la o adancime de 6375, centrul Pamantului.
Nucleul a fost primul element intern identificat. A fost descoperit in anul 1906 de catre R.D. Oldham, dupa un studiu al cutremurelor si a ajutat in explicarea densitatii Pamantului, dupa calculele lui Newton.
Cu cat patrundem mai adanc in interiorul Terrei, temperatura creste. Materia din interior este mai calda decat cea de la suprafata. Fiind mai calda, aceasta se dilata si are o densitate mai mica. Asadar, materia calda si usoara din adancuri intra in miscare ascendenta, iar cea rece si grea din partea superioara coboara, ocupand locul lasat liber de materia calda ce urca. Pamantul este intr-o continua schimbare si nu este surprinzator faptul ca structura interna a Pamantului influenteaza placile tectonice.
De exemplu vulcanii sunt formati prin eruptia lavelor, cenuselor si a gazelor dintr-un focar cu topituri magmatice situate in adancime. Profunzimea fiecarui strat al Pamantului este determinata de greutatea specifica a rocilor componente. Astfel, in centrul Terrei se gasesc cele mai grele elemente care, prin procese fizico-chimice exoterme ajung la temperaturi foarte ridicate, fapt ce determina topirea rocilor cu formare de gaze. Fenomenul acesta cauzeaza presiuni deosebit de mari, iar gazele cauta sa strapunga straturile de la suprafata. Rocile vecine magmei sufera si ele procese de transformare, fiind numite roci metamorfice. Materiile incandescente ce ies din interiorul Pamantului isi fac loc spre suprafata prin niste cratere, deschideri cu forme si diametre diferite.
Atunci cand magma iese la suprafata, fenomenul este numit „eruptie”. Magma iese la suprafata acolo unde scoarta terestra opune cea mai mica rezistenta. Rezistenta este redusa de crapaturile din scoarta terestra sau de limitele dintre placile tectonice continentala. Eruptia unui vulcan mai este insotita si de cutremure de pamant, eruptii de gaze, cenusa si lava.
Datele colectate de undele provocate de cutremure, de inertia de rotatie a Pamantului si de experimentele din laborator au dus la presupunerea ca miezul Pamantului este format din fier, oxigen, sulfur sau nichel, sau probabil combinatii ale acestora.
În primul rând formatarea rapidă, faţă de cea normală, şterge doar aparent fisierele. Practic ele rămân înregistrate pe hard disk, însă dispar în momentul în care spaţiul alocat lor este solicitat de alte date.
În primul rând formatarea rapidă, faţă de cea normală, şterge doar aparent fisierele. Practic ele rămân înregistrate pe hard disk, însă dispar în momentul în care spaţiul alocat lor este solicitat de alte date. Shift-Delete este atunci când ştergi un fişier folosind tastele shift şi deldelete şi empty recycle bin. Prin definiţie aceste două operaţiuni sunt una şi aceeaşi, diferenţa fiind făcută de raza de acţiune (formatarea se face pe o partiţie sau pe un mediu, ştergerea acţionează doar asupra unui fişier). – scurtătura la
Aşadar, pentru a recupera datele de pe un mediu ce a fost formatat rapid sau şters se pot găsi mai anumite soft-uri. Multe dintre ele cer sume exorbitante, iar un depanator poate cere chiar mii de dolari pentru o astfel de operaţiune. Totul depinde de importanţa datelor aflate pe acel mediu (de regulă HDD).
Foarte important de retinut urmatoarele aspecte:
- Nu încărcaţi mediul de stocare cu alte date
- Nu încercaţi să recuperaţi datele după formatare completă – Este inutil.
Soft-ul încercat de Info-IT se numeşte EASUS DATA RECOVERY WIZZARD ver 3.3.4. Dintr-o fericire, utilitarul a fost găsit pe un site gratuit, în cele din urmă însă, am descoperit că softul costă de la 60 la 100 de dolari. Este eficient întrucât lucrează pe mai multe tipuri de partiţii. A fost testat atât pe hard diskuri interne cât şi pe cele externe.
Timpul de recuperare a datelor este dat în funcţie de numărul fişierelor şi de dimensiunea acestora. Astfel, procesul de căutare durează de la 30 de minute la 24 de ore. Totodată depinde şi de numărul rotaţiilor pe minut, timpul acces date şi timpul înregistrare date. Întreaga operaţiune poate lua şi mai mult de o zi.
Proiectul JAZARI este o formație inedită compusă dintr-un singur om, Patrick Flanagan, trei roboți creați din diferite elemente de percuție și două telecomenzi Wii, multă tehnică, circuite complexe și teoria muzicii, statistică și software propriu. Din toate aceste ingrediente nu putea sa nu iasă un proiect muzical extraordinar, cu ritm remarcabil care te face inevitabil să te miști.
Roboțeii de percuție sunt comandați prin intermediul unor telecomenzi Wii, care trimit prin bluetooth un semnal unui laptop Macbook despre starea telecomenzilor (ce butoane sunt apăsate, ce poziție au, etc.) și care prin intermediul unui software determină ce note trebuiesc cîntate și când, informații trimise mai departe către Arduino care pune în mișcare tot sistemul de percuție pe care îl puteți vedea în filmuleț.
Mai multe video cu ritmuri interesante și multe alte detalii complete ale tehnologiei acestui proiect puteți găsi pe pagina proiectului JAZARI acolo unde deasemenea puteți dona pentru dezvoltarea acestui proiect și pe mai departe.
O echipă de cercetători de la telescopul NASA situat în Mauna Kea (Hawaii) confirmă prezenţa apei îngheţate pe suprafaţa asteroidului 24 Themis.
Pe lângă apă, au mai fost observate şi substanţe organice, descoperire care întăreşte teoria panspermiei, adică “cărămizile” primare din care a evoluat viaţa pe Pământ au fost aduse aici de către meteoriţi, veniţi din alte părţi ale galaxiei. Substanţele organice identificate pe Themis sunt grupări aromatice de carbon, dar şi grupări CH2 sau CH3.
Având în vederea distanţa faţă de Soare a asteroidului şi condiţiile de temperatură şi presiune de la suprafaţa acestuia, apa îngheţată ar trebui să sublimeze foarte repede (să treacă din stare solidă în stare de vapori direct, fără starea lichidă intermediară), astfel că detectarea apei îngheţate la suprafaţa sa se poate explica prin existenţa unui rezervor de apă subteran, o descoperire cu adevărat remarcabilă, dacă ar fi adevărată.
Articolul este preluat de pe portalul Stiinta.info.
Daca ai o afacere conexa domeniului tehnologie, telefonie, comunicatii, jocuri, gadgets store, magazine online iti facem o oferta de a posta totul despre firma ta la categoria Firme de profil.
Spre deosebire de alte siteuri de profil noi iti dam doua variante :
1.Numar nelimitat de caractere, poze, insertie filmuletz, linkuri spre site-ul tau , postare pe prima pagina a siteului timp de 5 zile + pachet SEO indexare pe meta description si meta keywords pe articolul cu firma ta la doar 25 lei/an.
2.Numar nelimitat de caractere, poze, insertie filmuletz, linkuri spre site-ul tau cu doar un link spre pagina noastra (un timbru cu link ce trebuie expus in prima pagina a siteului tau)
Temerea legată de anul 2012 a pătruns extrem de adânc în conştiinţa colectivă, fiind de departe una dintre cele mai crunte dezinformări din categoria „sfârşitul lumii”.
